ce chestie...

e o anumita stare de bine pe care o ai uneori "against all odds". o fericire care te departeaza de ceilalti, oricat i-ai iubi... e ca lumina soarelui de dimineata, ca mirosul de frunze arse toamna... te face sa gandesti si sa te porti bizar... sa te uiti mult in gol sau la firele de par de pe mana... sa fii mai constient de corpul tau ca niciodata... si totul sa fie ca la televizor - totul in jurul tau decat un spectacol ireal... daca vorbesti, nu e vocea ta. Daca ei vorbesc este alta limba. faci tot posibilul sa nu iesi din starea ta... dar pana la urma iesi - inevitabil. Sigur mai stie cineva despre ce vorbesc...

Avem un nume pt. tot ce facem? putem vorbi despre noi insine mai mult de 5 minute fara sa ne contrazicem?

soapy

Spooning on the sofa, looking through the window at the scattered white clouds, changing shape just like my thoughts - feeling eternal, already missing everything that is going to fade away and die out!

In zid

"Gegen die wand" (un film care mi-a placut). - cum sa ramai in viata desi nu-ti doresti asta? cum sa-i supravietuiesti celui mai mare dusman al tau - adica tie? cum pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti... Si cum, din pacate, nu toate promisiunile sunt respectate, desi am crezut in ele atunci cand le-am facut...

circular symetry - o piesa care imi place. este despre ce vreti voi :)

Teme recurente: noapte, caldura, trai, stele, frig, prieteni, net, examene, pierdere de timp, chestii mici, neinsemnate si neinsufletite, sentimente vagi, muzica, timp, iar timp, vorbe, convorbiri, conversatii, comunicatii, mi-a zis, camera ingusta, viata asta si iar noaptea, nervii, frustrarea, lust, filme, crampeie de carte, cineva (el sau ea), calatorii, calatori, vise, locuri insorite, malul marii, nu vorbeste nimeni si de Polul Nord? O sa va scriu eu intr-o zi o chestie sau mai multe despre Polul Nord. nu, nu o sa merg acolo! mi-e prea frica...

Am auzit nu de mult o vorba - "s-a dus in lumea ei". De la un moldovean am auzit-o. Mi-a placut - mi-a starnit brusc imaginatia. M-am gandit la cat de norocoasa era fata asta ca avea lumea ei... mica si indepartata, exclusiva. M-am gandit si la cat de misterioasa trebuie sa fi parut fiinta asta mica celui care a folosit expresia - tare tacuta si misterioasa. Ei... pana la urma mi-am dat seama ca toti avem lumea noastra si ca de fapt este decat in capul nostru, nu?

Tot acum mi-am amintit de o replica dintr-un film: "Who's that sad, little person?"

Si imi mai amintesc si de "micul print"! :)

Gata - m-am tirat!

tacerea

Nu imi este proprie calitatea de a tacea... As vrea sa fie, cu toate ca, de fiecare data cand tac pentru ca sunt nevoita, mi se pare ca tacerea se aduna, se ingramadeste, se face o mare gramada... se face un munte. Si se impune pana la urma - te trezesti dimineata - si muntele e acoolo, te culci sub munte noaptea. Nu o mai strici niciodata - o ocolesti: nu are nici un rost sa o faci praf - mai ales ca ar trebui sa te apuci de la varf si ar iesi o exagerare... sa dai cu tarnacopul in varful muntelui (te faci de ras).

Ma simt asa de bine ca am scapat de stresul examenului... ma simt usoara - un sentiment tare bun: as putea sa zbor dar nu stiu unde (si asta ma deruteaza).

i deserve it

eu sunt genul ala de om care daca are o rana, oricat de mica, o sa-i ia coaja si nu o sa o lase sa se vindece... Nu stiu de ce iau coaja - ori din dorinta de a disparea cu totul "buba" ori ca sa vad ce e dedesubt ori pentru ca imi place sa ma doara. ma gandesc tot timpul ca nu trebuie sa fac asta si tot o fac. Si poate de aia pielea mea are o memorie f. buna..

sunt oameni carora li se pare ca ei sunt cei "diferiti" si altii carora li se pare ca ceilalti sunt aia "diferiti".... exista un gen de aroganta in ambele situatii... si nu - situatiile nu sunt identice! Oricum - o alta clasificare idioata!

de fiecare data cand incerc sa spun ceva adevarat si important ajung sa spun acelasi lucru despre care oricum nu sunt convinsa cat de adevarat este! :))



easy listening

eclesiastul

"Căci chiar dacă face multă vorbă, care doar înmulţeşte deşertăciunea, ce folos are omul din ea?
Căci cine ştie ce este bine pentru om în viaţă, în toate zilele vieţii lui de vieţuire deşartă, pe care le petrece ca o umbră? Şi cine poate să spună omului ce va fi după el sub soare?"

Cumintenia pamantului (Brancusi)