mi-e dor de prieteni de demult plecati departe... Mi-e dor de monica... Nu stiu de ce in ultimele saptamani imi tot revine in minte. Aparent fara motiv. Cred ca nu am mai avut o conversatie cu ea de anul trecut din vara - nici telefonica, nici electronica... am schimbat vreo doua sms -uri.
Uneori am impresia ca traim intr-un sat tehnologizat - cu totii la doar o aruncatura de bat fata de ceilalti (within reach). poate chiar este asa - dar asta este doar o fateta pe care o vad atunci cand am "a rush of blood to the brain" - cand ma simt bine va sa zica.
alteori realizez ca suntem asa de departe pt ca ne lipseste timpul si energia si lucruriel din jurul nostru ne tin legati cu ate, multe ate...
Vroiam doar sa spun ca mi-e dor de Moni.
si am multe sa-i povestesc... dar ma ambitionez sa nu-i spun nimic intr-un mail lipsit de viata care stiu sigur ca va trebui sa-l citeasca grabita intr-un cafe in care nici nu-i place sa fie poate.
Poate ea este persoana care chiar ar trebui sa citeasca blogul asta ... pt ca ea ar intelege. Poate o sa il citeasca intr-o zi. Dar poate nu inainte sa vorbim fata in fata sa vada ca sunt aceasi si inca sanatoasa! :)


si uite ca am scris despre monica desi vroiam sa scriu despre cutiute (pt ca sunt sigura ca pasiunea pentru cutii spune ceva sinistru despre personalitatea unora) si despre "reactia imaginata care schimba perspectiva"... Despre asta din urma - adica cum ne imaginam noi uneori ca ar reactiona cineva la nu stiu ce chestie care ne apartine intr-un fel si cum din cauza acestei reactii imaginate incepe sa ne placa o persoana fata de care niciodata nu am avut nici cea mai mica afinitate: Doar pt ca ne imaginam cum ar reactiona cineva la o poveste, la un copil, la un cadou, la cutia ta cu amintiri, la cantecul tau preferat, la rugaciunea ta inaltata pt el/ea, la povestea despre cum s-au intalnit parintii tai, la povestea despre cum ai fost dezamagit in dragoste.
La fel de bine se aplica si invers - lipsa constanta de reactii a cuiva la ceea ce tu consideri a fi cu totul din alta lume, cu totul induiosator sau extraordinar... te departeaza incet incet de o persoana? NU? NU? nu? Nu?
Never, never shrug!

Iubiri

iubesc sa urc dealul din Hampstead si sa privesc orasul de sus
iubesc sa aud cum bate vantul afara (eu fiind inauntru)
iubesc sa stiu ca maine o sa merg la o petrecere
iubesc sa ma plimb pe coasta
iubesc sa ma uit in urechile lui al
iubesc sa gatesc o mancare noua cu multe ingrediente
iubesc sa citesc despre casa mica dintr-o padure unde totul merge struna
iubesc sa tai si sa lipesc si sa colorez si sa scriu
iubesc sa adun rufele curate de pe franghie si cum miros
iubesc sa imi planuiesc zilele de concediu
iubesc sa imi fac curat in cutiute
iubesc sa merg cu bicicleta si sa depasesc toate masinile
iubesc sa am timp sa fac ce vreau eu (dar nu am)
iubesc cartile frumoase si ieftine (cu pret mic va sa zica)
iubesc mirosul din camden market
iubesc stilul nebun al femeilor britanice
iubesc mirosul de frunze arse toamna
iubesc iarba inalta
iubesc mirosul de tei desi ma face sa ragusesc


Raspunzand astfel la leapsa de la Leah Lusch

Filme, carti, paradox, coincidente, calatorii, fete, baieti cu o tara de absurd – tot ce imi place mai mult!

Vreau sa mai vad o data weather man si gladiator
vreau sa vad Mama mia, si nu mai stiu ce..
The boy in the striped pygajamas

Cartile care imi plac cel mai putin iau cel mai mult timp sa le citesc. WHY….

Oamenii pe care ii iubesti cel mai mult te fac sa suferi cel mai mult.

Ma fascineaza paradoxul. Crestinismul este o religie a paradoxului.

Gandul care ma incolteste de la un timp este ca vreau sa tin o predica la biserica. Este un proiect greu. Inca nu am inceput sa-l pregatesc. Probabil o sa fie despre paradox.


Despre ce am facut anul asta
Am fost la Stockholm – ni s-au parut toate mai ieftine pt ca nu am inteles corect cursul. A fost frig dar ne-a placut camera de hotel, inchisoare transformata in hotel (cu ocazia asta l-am tuns pe albert chilug). Am vazut multi copii care joaca sah.
Am fost in Barcelona – a fost chiar super. Ne-am intalnit cu Betty, am vazut culori si forme interesante, marea, oamenii, am mers pe jos mai tot timpul. Albert a adormit intr-un club… Mi-am cumparat un inel pe care il port mereu.

Am fost in Dublin – nu ne-a placut asa ca am mers la Gradina Zoologica si am mers pe jos tot timpul si in orasul asta… Asta pt ca comparativ cu londra toate orasele ne par mici… Dar adevarul ca ne-au durut picioarele.

Am fost in Manchester si in Liverpool. Nu are rost sa vorbim…. Dar ne-a placut drumul pana acolo. Sa mai punem si Bath si Bristol (Wales) dintre care Bath si imprejurimile rurale sunt preferate…. A si podul din Brisol care m-a impresionat pt ca de acolo se arunca mereu cineva… Adica sunt si semne de genul : daca ai probleme… dial this no..

Am fost in Franta (sud), elvetia si putin prin italia. A fost absolut super.. si abia asteptam sa ne intoarcem – sa vedem locurile alea din nou. Ne-am bronzat intre timp si dupa un drum lung cu masina am ajuns si in RO unde mi-am intalnit familia… reusind sa devin f. geloasa pe ei ca sunt impreuna mereu… Am stat o saptamana si din timpul asta vreo 4 zile am incercat sa-mi rezolv problema cu diploma. Am rezolvat-o deci nu ma plang. Da… O alta zi am fost la munte… si a plouat – of all days.

Anul asta sor-mea se muta in Anglia *master… dar destul de departe – de fapt in cel mai indepartat oras mare de Londra. Dar abia astept sa ma viziteze si sa o vizitez.
Anul asta ne-am dat amandoua demisia… mai devreme decat trebuia. Oricum, amandoua avem ce face in continuare… 

Adina isi cauta si ea altceva de lucru…
Cristina s-a mutat la liceul adventist…
Nelly nu stie daca sa faca master sau nu… Eu nu stiu ce master… dar pt mine e sigur anul viitor.
Gaby s-a mutat in Hawai
Cindie s-a mutat si ea in Edinburgh (ciudata si neplacuta coincidenta).
Eu lucrez acum pentru un Homosexual cu pseudonimul de Alexander care origineaza din Tunisia si vorbeste engleza cu accent frantuzesc.
Am o colega romanca in Anglia – absolut intamplator.
Maria – tipa al carei rol il am era si ea vegetariana (ca si mine).
Mananc din ce in ce mai multa ciocolata – din nou – asta pt ca albert cumpara !
Zita s-a mutat inapoi in Londra - deci am lacrimat degeaba cand a plecat…
Adi vrea sa se mute in Londra. Din Bristol…
Noi vrem sa mergem in Rusia! In VIZITA!
Mi-am scos o masea de minte. Mai am una si nu stiu cand o sa o scot. Celelalte doua nu o sa creasca niciodata…

I loved weather man… made me cry. Made me cry…

evreul si indianca

pana nu de mult am fost cea mai tanara membra a echipei de la serviciu.Cativa dintre membri seniori (adica pe la varsta de 30 de ani)ai echipei ne-au parasit de curand insa si au fost inlocuiti de indivizi mai tineri (20 si ceva).
Chandne este o fetiscana de 20 de ani venita din Kenya unde familia ei indiana a emigrat cu mai multe generatii in urma. Acum ea este nou emigrata in UK. Am incercat sa o cunosc, mai mult pentru ca tine sa ma urmeze oriunde in pauza de masa... Am descoperit ca mancarea ei preferata este pizza sau burgerii, ca nu citeste (decat foarte rar thriller-e), ca prima ei limba este engleza (pe care o vorbeste destul de prost dupa standardele englezesti) si abia pe locul doi dialectul indian si ca nu a invatat niciodata limba tarii in care a trait. Cu stupoare am descoperit ca este convinsa ca nu se va indragosti de un alb sau de un negru. vrea sa aiba un tatuaj dar ii este frica de durere. Pe de alta parte, acum 2 zile si-a zgariat mana ingrozitor "din cauza stresului".
Rikki este un tip de 24 de ani care mi-a marturisit ca nu crede in nici un dumnezeu, nu mult dupa ce l-am cunoscut. Mai nou insa si-a descoperit radacinile de evreu si isi poarta chipa cu piosenie desi pe de alta parte are tendinte spre stilul rock, iubeste o indianca mahomedana si lucreaza sambata... si nu stie cine a fot Ilie (desi este la fel de chel ca si el). Cu adevarat interesant la el este ca nu are telefon mobil si ca isi permite cele mai deocheate glume cu clientii pe care ii si injura nu mult dupa ce au facut doi pasi spre iesirea din magazin. Are o groaza de tatuaje si desi trebuie sa vina la serviciu imbracat in pantaloni de costum si camasa, tine sa isi poarte macar pana la inceperea programului si dupa terminarea acestuia bocancii rosii.
In afara de oamenii astia mai toti ceilalti sunt oameni normali, enervant de normali si insipizi, despre care nici nu merita sa spui o poveste...

fata plugarului

"Tereza se uita la fata batuta de vant a plugarului. omul, in sine, i se parea foare simpatic si dragut. In sfarsit, dupa atata amar de vreme, descoperea din nou o persoana draguta! In fata ochilor i se perindau niste imagini rurale: un sat, turnul unei biserici, ogoare, paduri, un brigadier silvic, un iepure gonind peste brazde, un vanator cu palarie verde. Nu traise niciodata la ara. Imaginile acestea le stia din auzite, sau din lecturi, sau, poate, erau inscrise in subconstientul ei de niste neamuri indepartate. Si, totusi, aceste imagini staruiau in mintea ei ca o fotografie a strabunicii in albumul de familie, sau ca niste gravuri de odinioara."

edificiul dragostei
"Ce s-ar intampla daca Tomas ar primi o asemenea fotografie? Ar alunga-o? Poate ca nu. mai curand nu. Dar fragilul edificiu al dragostei lor s-ar prabusi din temelii. Caci acest edificiu se sprijinea pe o singura coloana, pe coloana fidelitatii ei - iar iubirile sunt ca imperiile> daca piere ideea pe care au fost intemeiate, pier si ele o data cu ea."

Despre imaginabil si unicul uman
"Ce cauta el la aceste femei? Ce-l atragea la ele? Sa fie, oare, dragostea fizica doar eterna repetitie a unuia si aceluiasi lucru?
Nicidecum. In povestea asta ramane, intotdeauna, un mic procent de imaginabil. Cand vedea o femeie imbracata din cap pana in picioare, putea, fireste, sa-si imagineze, mai mult sau mai putin, cum va arata goala-pusca (aici experianta de medic venea sa completeze experienta amantului), dar , intre aproximatia imaginii si precizia realitatii dainuia o mica lacuna de imaginabil si aceasta lacuna il incita si nu-l lasa in pace. Numai ca urmarirea imaginabilului nu se incheie cu descoperirea nuditatii, ci merge mai departe> ce expresie va avea in timp ce se va dezbraca? Ce va spune in toiul actului amorors? Cum vor suna suspinele ei? Ce grimasa se va intipari pe chipul ei in momentul orgasmului?
Unicitatea "eului" se ascundea exact in existenta acestui imaginabil in sanul fiintei umane. De inchipuit ne putem inchipui numai ceea ce-i identic si comun la toti oamenii. "Eul" individual e ceea ce se deosebeste de general, cu alte cuvinte, ceea ce nu poate fi dinainte ghicit, nici calculat, ceea ce trebuie mai intai dezvaluit, descoperit si cucerit la celalalt.
Tomas, care in ultimii zece ani de activitate medicala se ocupase, in exclusivitate, cu creierul omenesc, stia ca nimic nu-i mai greu decat sa pui mana pe "eul" uman. Intre Hitler si Einstein, intre Brejnev si Soljenitan exista mult mai multe asemanari decat deosebiri. Daca povestea ar putea fi exprimata in termeni matematici, intre acestia exista o milionime de neasemanare si noua sute noua zeci si noua de milionimi de asemanare.
Tomas e obsedat de dorinta descoperirii si cuceririi acelei milionimi, socotind ca in asta consta semnificatia obsesiei sale in privinta sexului slab. Nu este obsedat de femei, e obsedat de ceea ce-i (*in)imaginabil in fiecare dintre ele, altfel spus, de acea milionime de asemanare ce deosebeste o femeie de alta."

adevar, intimitate

"Pentru Sabina, a trai in adevar, a nu minti pe nimeni, nici pe sine, e posibil doar cu conditia de a trai fara public. Din clipa in care exista un martor al comportamentului nostru, ne adaptam vrand-nevrand ochilor care ne privesc, si nimic din ceea ce facem nu e autentic. A avea un public, a te gandi la acest public inseamna a trai in minciuna. Sabina dispretuieste literatura in care autorul dezvaluie toate intimitatile sale si ale prietenilor sai. Cel ce-si pierde intimitatea piuerde tot. Iar cel care renunta la ea de buna voie e un monstru." kundera

plec mai devreme de acolo

De cand s-a dat ora inainte plec de la serviciu cand inca este lumina si asta imi da un simtamant de bine... dar pe alocuri ma face sa ma simt si un pic ciudat, de parca as trece prin panze intinse la soare, panze care si ele la randu-le trec prin mine vanturandu-mi un pic din ciudate senzatii uitate de mult intr-o pungulita pe jos intr-o camera plina de lucruri nefolositoare. Ma intreb daca le-am avut vreodata sau stateau acolo de mult ca un cadou nedeschis, ca o mostenire de la strabuni.
Oare mi-a fost scris undeva ca o sa-mi petrec viata departe de centrul universului meu? Oare chiar am eu un centru al universului cum avea Creanga? Sau eu sunt altfel decat el? Oare sufar de dor la fel ca altii sau mai putin, sau mai mult?
Si daca am un centru al universului si nici nu mi-a fost scris sa-l parasesc - ce o sa ma astepte in continuare? Cat de ciudata o sa fie viata mea? sau cat de nesarata? cat de neimplinita?
Sper ca gandurile astea mucegaite sa nu fie de fapt momentul meu de luciditate. Sper sa fie doar niste frici nefondate! ... Pe undeva cred ca probabil astfel de ganduri o sa imi revina intotdeauna si nu voi sti niciodata raspunsul. Viata oricarui om are o dualitate. si singura constanta este du-te - vino-ul intre polii acesteia.
Parca vad ca mai tarziu, cand voi citi acest blog voi recunoaste ca aceleasi dileme m-au urmarit intotdeauna.

update on my life

ultimele 3 luni petrecute la noul job nu m-au invatat mare lucru. Doar ca multe locuri care par ok la prima vedere sunt mancate de viermi pe dinauntru si conduse de oameni cu juma de creier, ipocriti si tampiti. e gresit sa consideri ca in alta parte va fi mai bine, e bine sa speri totusi, sa nu renunti dar sa stii ca esti norocas daca te trezesti intr-un loc mai bun. Nicaieri nu va fi perfect si tb sa inveti sa-ti tii gura (eu nu prea stiu sa fac asta).
Imi lipseste orasul natal. Nu imi chem amintirile - ele ma agreseaza din cand in cand. Ciudat este ca stiu ca acolo fiind nu reusesc sa ma simt la fel ca in amintiri. Anumite simtaminte sunt rezervate amintirilor care de multe ori sunt mai mult imaginatie.
mi-e greu sa dau telefon acasa. Nu stiu ce sa le povestesc. and i'm envious of their togetherness! :D

de departe

o zi inalta, alb albastra, stralucitoare si rece, goala si sfidatoare... ne-a uitat pe toti si ne-a lasat in urma infasurati in noi insine, nu existam pentru ea, nu vrea sa stie de noi. Eu nu stiu cum sa o abordez. ma intimideaza si nu vreau decat sa nu mai existe... orele-i sunt numarate si eu incep sa ma bucur deja de apropiata-i sfaramare.

este o aroma falsa, puternica, de fructe care vine din briosele asezate alaturi, pe masa. Ma face sa ma simt bine. Este ireal de placut. Un oarecare sentiment de irealitate imi da si muzica pe care o ascultam... Ma trezeste oarecum zgomotul marunt facut de tastatura pe care degetele mele se plimba, neajutorate (sub comanda creierului meu mic).
Toata ziua sunt pierduta in realitatea artificiala a locului de munca. ajunsa acasa incerc sa ma cufund in muzica, lectura, invatat. Per total am impresia ca ma las in urma sau ca m-am ascuns in dulap. Rar mai am senzatia de eu : "EU fac asta in momentul asta si asta ma defineste si ma implineste si ma multumeste". In ce tema generala se incadreaza meditatia asta? Poate in perceptia eului.
Ma uit, ma duc, ma gandesc, ma placi?, ma vad, ma iau in serios?, ma grabesc, ma enervez, ma calmez, ma uramresti?, ma stiu, ma stii?