sa-mi traiasca!

Me and You and Everyone We Know

probabil ca nu meriti durerea pe care o suporti crezand ca o meriti. desi eu as fi de acord cu tine ca poate o meriti.
Poate ar trebui sa-ti amani anumite placeri chiar daca iti stau la indemana.
the silent treatment can be a zen retreat. especially when kids give it to their parents. :D
nu bate in retragere doar pentru ca celalalt pare sa faca asta.
fii ciudat de fiecare data cand ai ocazia.
fii atent la aia mici ca poti invata multe de la ei! varsta perversitatii descreste.
si mie imi place sa-i fotografiez pe cei dragi cand sunt cu spatele la mine.
just call that someone!

what will you say to your daughter? hi babydoll!

nu-i o idee rea...

ca din cand in cand sa mergi singur acolo unde de obicei mergi insotit si insotit acolo unde de obicei mergi singur. S-ar putea sa inveti multe din astfel de experiente - despre tine, despre locurile in care mergi si despre oamenii care te insotesc sau te insoteau...
Din pacate nici un loc nu ne apartine. Din momentul in care il parasim el nu mai este acelasi. Din momentul in care am ajuns intr-un anumit loc el inceteaza sa mai fie ce era. Poate putin diferite sunt muzeele si monumentele. Si de aceea ne simtim atat de straini si calatori intr-un muzeu. Personalitatea lor ne copleseste. Nu putem schimba cu nimic locul in care suntem. Locul acela ne sfideaza. parca ne spune: "fa liniste si pleaca mai repede!". Pentru unii asa se intampla si cu o biserica.
Observ o oarecare neplacere si cand sunt intr-un anumit loc la un timp neobisnuit. Cand eram la scoala la ore, locul in care eram imi apartinea. Din moment ce ajungeam la scoala, din cine stie ce motiv, la alta ora decat cea a cursurilor, locul mi se parea strain. Si atunci imi dadeam seama ca de fapt nu imi apartine si ca ma uita din clipa in care am plecat de acolo.
Gasesc foarte deprimanta asteptarea intr-o gara goala. Toata viata am avut o fobie fata de garile goale. Singurul antidot este sa fiu alaturi de o anumita persoana foarte apropiata mie. Si nu - nu e vorba de sor-mea, care simte prea asemanator cu mine ca sa ma poata ajuta sa ma simt mai bine.

momentul in care o comitem

gresim tot timpul. nu cred ca exista cineva care poate spune despre sine in mod obiectiv ca nu greseste. eu una gresesc tot timpul. greselile sunt strans legate de momentul luarii decizilor. atat de des mi se intampla sa stau si sa ma gandesc 2 secunde inainte de a da un raspuns ca poate astea sunt cele 2 secunde de dinaintea comiterii unei greseli. si apoi iau in mod hazardat sau din contra, riguros gandit, o decizie. prefer situatiile in care stiu exact care pot fi consecintele unei decizii proaste si cunosc si momentul in care ma vor lovi. ca de exemplu la pariuri. ;) f. ciudate sunt pe de alta parte, situatiile in care habar nu am care pot fi consecintele, daca vor exista si daca da, atunci cand vor aparea. Urasc din tot sufletul situatiile in care consecintele ma lovesc imediat si evidenta modului in care ar fi trebuit sa gandesc de la inceput ma izbeste si pe deasupra tb sa trec prin toata tevatura de a redresa lucrurile chiar in momentele urmatoare.
de ex astazi - trebuia sa gasesc un loc de parcare (pe o arsita greu de suportat pt mine care nu am la dispozitie o masina prevazuta cu aer conditionat) pe o straduta in apropiere de centrul minunatului oras natal. M-am hotarat sa imi incerc norocul intrand pe o straduta ingusta cu sens unic - pe contrasens. Ma gandeam ca nimeni nu o circula... Ei bine - m-am inselat si m-am trezit cu o gramada de amarati nervosi care trebuiau sa se strecoare pe langa masina mea... bineinteles injurandu-ma din toata inima. inainte nu-i loc... nici cu spatele nu puteam da... ei... am parcat-o pana la urma - pt ca sunt o norocoasa! dar adevarul este ca iau decizii proaste deseori! si din pacate alea 2 secunde de dinainte nu imi dau sentimentul corect. sau nu imi inspira chiar nimic.

iar puncte

Eu cred sincer ca in viata putem sa unim punctele asa cum vrem si sa alegem daca imaginea va fi cea a unui monstru sau a unui om care a obosit tot incercand sa faca ce era corect. Cred ca e pur si simplu gresit sa spui ca lasi lucrurile sa curga pentru ca oricum nu ai ce face, pentru ca de prea multe ori ai incercat si de prea multe ori lucrurile au iesit prea prost. E gresit sa crezi ca viata ta este cea mai complicata. E si mai gresit sa nu vezi cat de extraordinar de frumoase sunt unele lucruri daca macar ai alege sa te bucuri de ele, sa ti le asumi, sa admiti ca sunt mai mult decat meritai poate, si ca te pot face fericit.
Prin atitudinea de victima nu faci decat sa te feresti sa iti asumi responsabilitatea si sa iti aperi fragilul confort. Din punctul meu de vedeere esti prea puternic ca sa poti spune ca lucrurile ti se intampla. Cred ca trebuie sa te gandesti foarte bine ce vrei. Indrazneste sa-ti doresti ceva! Ai putea sa scrii undeva si peste 3 sau 5 ani sa citesti si sa vezi daca s-a implinit, sau daca nu - sa te gandesti de ce nu s-a intamplat. I dare you! I double dare you!

linie pauza punct si de la capat

diferenta se face intre perioadele in care suntem ocupati si preocupati si mergem robotic inainte si timpul se scurge fara masura si prea repede si perioadele in care parca totul se opreste sau doar noi ne oprim: obosind, luam distanta. Sincopa. Stim ca nu o sa dureze prea mult dar ca ea va face diferenta, cu ea vom masura timpul scurs. Pe parcursul ei vom capata sentimentul de distanta fata de ce s-a intamplat. Poate fi momentul in care ne potrivim pasul cu al altcuiva, sau cu o noua situatie, in care evaluam ce am petrecut si hotaram cum o sa fie de acum incolo. Putem schimba accentul.