sfarsitul de saptamana miercurea

la fel de ciudat ca unghiile care se rup, ca prietenii care devin parinti peste noapte, ca si oboseala care iti daruieste halucinatii ciudate, la fel de ciudat ca momentul in care iti dai seama ca deja "a trecut".... saptamana si altele cu ea... si la fel de ciudat ca atunci cand nu poti spune cum te-ai simtit toata saptamana.. ca parca abia te-ai trezit - ai dormit tot timpul.. nici nu stii pe cine ai vazut, cu cine ai vorbit, ai vorbit macar? si cand esti convins ca toti au dormit si ei nici nu mai stai sa te intrebi ce s-a intamplat intre timp. te intorci catre el /ea si il/o intrebi ce mai face... ii spui ca ti-a fost dor de el/ ea... el /ea nu stie de ce ca doar ati fost impreuna timp de o saptamana, ba nu - doua, ba nu - trei! in sir!
vrei sa vorbesti cu toti - cu toti de-odata! Sa-i intrebi ce fac si cum s-au simtit in ultimii 2-3 ani... dar daca te intreaba si ei? e greu de sintetizat... si nu ai chef de intrebari tintite asupra ta... deci nu mai vorbesti cu nimeni. Poate doar cu B. Ea intelege. nu pune intrebari. mai povesteste... iti da muzica de ascultat. Cateodata muzica ei este greu de ascultat. nu intelegi. iti da filme de vazut... nu ai timp sa le vezi - you're busy visualising your dreams... facand proiectii... uitandu-te la picioarele tale paralizate - intrebandu-te de ce nu poti sa misti un deget. de ce stai pe loc? de ce? de ce? de ce nici macar nu stii incotro ai merge daca te-ai misca de pe loc. asa ca nu faci decat sa lovesti usor cu degetele niste clape negre si sa urmaresti cum sclipirile intunecate, nebuloasele translucide ale creierului tau se astern in randuri si randuri de prea mici, prea drepte semne conventionale.