iarna atipica / antipatica
Aproape a trecut iarna. A fost o iarna interesanta pentru mine - am alergat dupa zapada (in RO) si nu am prins deloc si apoi, cand am renuntat, m-a (sur)prins zapada pe mine ca si pe toti londonezii - ca sa nu am iarna fara nici un fulg...
Acasa mi-am vazut familia si prieteni din aproape toate etapele (din generala, din liceu, din facultate)... Am ramas cu impresia ca desi apa (timpul) trece, pietrele (oamenii) raman (aceasi). Uitand-ma inapoi spre Romania am impresia ca traiul acolo ar fi o aventura (atat in sensul bun cat si in cel rau). ei... e doar o iluzie care s-ar destrama foarte repede o data stabilita acolo.
Oricum, am reusit sa ma invat cu faptul de a trece prin Romania decat in vizita... nu mai sufar cand plec... mi se pare ciclul normal al vietii. Nu am luat niciodata o hotarare constienta dar observ ca mergem o data iarna si o data vara. Suntem tipici.
2 comments:
Pe mine m-a intristat plecarea. Inca mai am in minte imaginea cu ai mei... "Acasa e... unde esti tu" imi spunea cineva..ceea ce inseamna ca si pe Marte daca m-as muta tot as putea spune "acasa".
Ro e gri. Nu? Asa mi-a parut. Gri la propriu...
Da - gri la propriu! sunt de acord!
Si in ce priveste "acasa" - acasa poate fi in mai multe locuri - asta este interesant si bine pana la urma!
Post a Comment